Ochiul uman, coordonat de sistemul cerebral are capacitatea de a distinge imagini în condiţii uimitoare.

Deşi unele valori de lucsi (le apreciem acum în varianta de dimare în procente faţă de o valoare maximă, prezentată în studii asupra unor oameni) sunt scăzute semnificativ, oamenii interpretează întotdeuna estompat.
 

Astfel, din valoarea iniţial prezentată unor subiecţi:

• diminuand iluminatul cu 50%, percepţia va fi de doar 30%.

• diminuand iluminatul până la 10% din valoarea iniţială, percepţia va fi de 10% din valoarea iniţială.

 

Acest fapt are, însă, consecinţe.
Receptorii non-vizuali din ochiul uman răspund la stimuli luminoşi dar şi controlează parametrii hormonali (Cortison, Melatonina şi Serotonină)Atunci când parametrii de lumina sunt nesatisfăcători, hormonal responsabil somnului (Melatonina) nu generează Serotonină.
Astfel ia naştere starea de somnolenţă sau moleşeală.
De aceea, există norme care pleacă de la studii serioase devenind chiar probe în instanţe în situaţii de boli sau, chiar, de accidente de muncă.